Ordinul de protecție: cum se obține și cât durează

Cum vă ajutăm

Vă ajutăm să formulați cererea și să strângeți probele și vă reprezentăm la judecarea ei, de urgență. Când violența apare în contextul unui divorț, corelăm cererea de ordin de protecție cu măsurile privind copiii, locuința și pensia de întreținere. Vă asistăm și în dosarul penal, ca persoană vătămată. Consultația o oferă personal avocatul solicitat, fără intermediari.

• Pentru ordinul de protecție în contextul unui divorț sau al unor măsuri privind copiii: Daciana Munteanu-Bumbea, 0723 676 410. Vedeți și pagina avocat dreptul familiei Brașov.
• Pentru dosarul penal: Vlad Munteanu-Bumbea, 0730 026 446. Vedeți și pagina avocat penal Brașov.

Când se poate cere un ordin de protecție

Ordinul de protecție se poate cere atunci când viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei (Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice). Legea îi are în vedere și pe foștii soți, pe partenerii care locuiesc sau au locuit împreună, precum și pe copii și pe alte rude care locuiesc cu agresorul.

Violența nu înseamnă doar lovituri. Intră aici și amenințările, umilirea, controlul economic, hărțuirea sau izolarea victimei.

Dacă agresorul nu este membru al familiei (de exemplu un vecin, un coleg sau o persoană care vă hărțuiește), din 31 august 2024 puteți cere un ordin de protecție în baza Legii nr. 26/2024. Vedeți și pagina plângere pentru hărțuire și amenințare.

Ce poate dispune instanța

Prin ordinul de protecție, judecătorul poate impune agresorului una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

• evacuarea temporară din locuința familiei, chiar dacă este proprietarul ei;
• reintegrarea victimei și a copiilor în locuință;
• păstrarea unei distanțe minime față de victimă, de copii, de locuință, de locul de muncă sau de școală;
• interdicția de a se deplasa în anumite localități sau zone;
• purtarea unui dispozitiv electronic de supraveghere;
• interzicerea oricărui contact cu victima, inclusiv telefonic, prin mesaje sau pe rețelele sociale;
• plata chiriei sau a întreținerii pentru locuința temporară a victimei și a copiilor;
• predarea armelor deținute.

Instanța poate stabili și unde locuiesc temporar copiii minori.

Important: pentru cerere contează probele. Păstrați mesajele, înregistrările, fotografiile, certificatele medico-legale și numele martorilor. Un certificat medico-legal obținut cât mai repede după incident este una dintre cele mai puternice probe.

Ordinul de protecție provizoriu, emis de poliție

În situații de risc iminent, polițistul care intervine la fața locului poate emite un ordin de protecție provizoriu, pe baza unui formular de evaluare a riscului. Ordinul provizoriu se aplică imediat și este valabil 5 zile. Dacă este înaintat instanței pentru emiterea unui ordin de protecție, se prelungește de drept până la soluționarea cererii în primă instanță (Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 232/2025). Astfel, victima nu rămâne neprotejată până la decizia judecătorului.

Dacă polițistul nu emite ordinul provizoriu, victima poate cere ordinul de protecție direct instanței.

Cum se judecă cererea

Cererea se depune la judecătoria de la domiciliul sau reședința victimei. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru. Se judecă de urgență, în cel mult 72 de ore de la depunere, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. În cazuri de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul chiar în aceeași zi, fără citarea părților.

Ordinul este executoriu imediat și se pune în aplicare de poliție. Hotărârea poate fi atacată doar cu apel, în 3 zile de la pronunțare, dacă părțile au fost citate, sau de la comunicare, dacă nu au fost citate.

Renunțarea la cererea de ordin de protecție

Victima poate renunța la judecarea cererii de ordin de protecție, chiar și atunci când cererea a fost formulată de procuror în numele său. Așa a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 82/2026, obligatorie pentru instanțe, în temeiul art. 406 Cod de procedură civilă. Judecătorul va verifica însă dacă renunțarea este liberă și nu este rezultatul presiunilor din partea agresorului.

Renunțarea are efect numai asupra procedurii ordinului de protecție. Nu închide dosarul penal deschis pentru aceleași fapte. Dacă riscul reapare, puteți cere oricând un nou ordin de protecție.

Ordinul de protecție și dosarul penal

Ordinul de protecție nu înlocuiește plângerea penală. Faptele de violență în familie pot fi și infracțiuni, iar dosarul penal și ordinul de protecție merg în paralel, independent unul de celălalt.

Violența în familie. Lovirea sau alte violențe (art. 193 Cod penal), vătămarea corporală (art. 194 din același cod) și alte fapte de violență săvârșite asupra unui membru de familie constituie infracțiunea de violență în familie. Maximul pedepsei se majorează cu o pătrime (art. 199 alin. 1 Cod penal). Prin membru de familie se înțelege soțul, rudele apropiate și persoanele care conviețuiesc într-o relație asemănătoare celei dintre soți sau dintre părinți și copii.

Ce se întâmplă cu dosarul, chiar dacă victima nu mai dorește să continue. Pentru lovire sau alte violențe (art. 193 Cod penal) și pentru vătămare corporală din culpă (art. 196 din același cod) săvârșite asupra unui membru de familie:

• acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu (art. 199 alin. 2 Cod penal), fără plângerea victimei, de exemplu pe baza sesizării poliției după o intervenție la 112;
• retragerea plângerii nu produce efecte (art. 158 alin. 5 Cod penal, introdus prin Legea nr. 232/2025);
• împăcarea nu înlătură răspunderea penală, pentru că posibilitatea împăcării a fost eliminată din art. 199 alin. (2) Cod penal;
• dosarul poate continua pe baza celorlalte probe: certificatul medico-legal, procesul-verbal al poliției, martorii, înregistrările, mesajele.

Cât timp dosarul penal este în curs, procurorul poate cere și instanța poate dispune măsuri preventive față de agresor, inclusiv interdicția de a se apropia de victimă.

Ce soluții rămân posibile. Faptul că dosarul nu mai poate fi închis prin retragerea plângerii sau prin împăcare nu înseamnă automat o condamnare cu închisoare. În funcție de gravitatea faptei, de probe și de antecedente, se poate ajunge la:

• clasare;
• renunțarea la urmărirea penală;
• un acord de recunoaștere a vinovăției;
• renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei;
• suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Atitudinea victimei, inclusiv o eventuală împăcare, poate conta la alegerea soluției și la individualizarea pedepsei, dar nu mai oprește singură procesul.

Despre plângerea penală găsiți detalii pe paginile plângere pentru hărțuire și amenințare și model de plângere penală pentru lovire.