Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a adus clarificări esențiale privind interpretarea art. 336 alin. (2) din Codul penal, referitor la infracțiunea de conducere sub influența substanțelor psihoactive. Prin Decizia nr. 25/2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că simpla prezență a drogurilor în organismul șoferului nu este suficientă pentru încadrarea faptei.
Pentru a înțelege mai bine implicațiile acestei decizii, să analizăm elementele esențiale:
Context și problematică
Curtea a fost sesizată să clarifice dacă simpla depistare a substanțelor psihoactive în probele biologice este suficientă pentru a considera că șoferul se află “sub influența” acestora, sau dacă este necesară și dovedirea efectului asupra capacității de a conduce.
Soluția ÎCCJ
Instanța supremă a stabilit două condiții cumulative necesare pentru existența infracțiunii:
1. Prezența substanței psihoactive în probele biologice
2. Demonstrarea aptitudinii acesteia de a afecta capacitatea de conducere
Implicații practice
Această decizie are consecințe importante pentru practica judiciară:
– Nu mai este suficientă simpla prezență a substanțelor în organism
– Este necesară administrarea de probe care să demonstreze că substanța detectată putea afecta capacitatea de conducere
– Se elimină prezumția absolută că orice cantitate de substanță psihoactivă afectează conducerea
Decizia este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial și va uniformiza practica judiciară în această materie sensibilă, care în ultimii ani a generat interpretări divergente la nivelul instanțelor din România.
