Dacă părinții divorțează sau se despart, cum se stabilește autoritatea părintească pe viitor?

Custodia copilului se poate cere atât prin procesul de divorț cât și separat, dacă copilul a fost născut în afara căsătoriei.

De reținut faptul că, în cazul în care există urgență, instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială (procedură specială, cu termene de soluționare mai scurte), măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, obligația de întreținere, încasarea alocației de stat pentru copii şi folosirea locuinței familiei.

După divorț, autoritatea părintească revine, în principiu, în comun, ambilor părinți sau, în cazul în care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, numai unui părinte. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere şi educare a copilului.

În general, odată cu pronunțarea divorțului, instanța hotărăște, în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, cu privire la numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură şi pregătire profesională a copiilor. 

În determinarea interesului copiilor minori se ține seama de o serie de factori, cum ar fi:

• posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copii le pot găsi la unul dintre părinți;
• vârsta copilului;
• comportamentul părinților față de copil înainte de divorț;
• legăturile de afecțiune stabilite între copil și părinte;
• posibilitățile materiale ale părinților etc.

Cum se poate obține autoritatea părintească exclusivă?

Dacă instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, acesta va decide singur asupra tuturor chestiunilor legate de copil. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum şi dreptul de a consimți la adopția acestuia.

Cele mai uzuale motive pentru acordarea autorității părintești exclusive sunt:

• alcoolismul, dependența de droguri  ori o boală psihică a celuilalt părinte;
• violența fizică ori verbală față de copil sau de celălalt părinte;
• condamnările pentru infracțiunile de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la libertatea sexuală a persoanei, infracțiuni de violență;
• dezinteresul celuilalt părinte față de copil;
• refuzul în mod repetat al părintelui de a-și da acordul cu privire la aspectele necesare educării, creșterii sau dezvoltării copilului;
• orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, la care s-ar putea ajunge din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.

Aceste motive întemeiate nu sunt strict limitative, instanța de judecată poate reține și altele, atunci când în vederea ocrotirii interesului superior al minorului se impune exercitarea autorității părintești de către un singur părinte.

În final menționăm că, autoritatea părintească părintească poate fi pierdută atât de mamă, cât și de tată, urmărindu-se strict interesul superior al copilului!

Pentru servicii în materia Autorității părintești, mă puteți contacta la:

Telefon: +40723 676 410

Email: munteanu.daciana@gmail.com

Avocat Daciana Munteanu-Bumbea